Veseli si binevoitori, dar nestapaniti
Se povesteste ca o familie traia linistita intr-o casuta din Lincolnshire. Se trezeau devreme si porneau la munca la ferma lor. Noaptea faceau focul in vatra si se asezau in jurul lui sa spuna povesti. Cu ei locuia si un hobgoblin, care ii ajuta la treburile gospodaresti.
Hobgoblinii par oameni in miniatura; sunt mici si au pielea inchisa la culoare. sprancenele mari, o mustata lata si poarta intotdeauna parul zburlit. Le place sa se aseze in preajma focului si sunt mereu binevoitori, chiar daca, atunci cand se supara, isi dau arama pe fata, aratandu-si rautatea cu care sunt inzestrati.
Dupa cum spuneam, hobgoblinul locuia de mult timp in acea casa. Ii stia pe toti membrii familiei de cand s-au nascut, chiar si pe bunic, si spunea ca traia acolo de cand se intemeiase satul. Toti cei din casa tineau foarte mult la el si-i dadeau mancare gustoasa, pe placul lui.
Intr-o noapte, parintii discutara indelung despre educatia copiilor lor. Le placea viata pe care o dusesera pana atunci, insa stiau ca nu era cea mai potrivita pentru copii. Asa ca se hotarara sa plece la oras. Hobgoblinul se supara foarte tare cand afla vestea. Membrii familiei ii cerura sa vina cu ei, dar detesta orasul.
In ziua in care trebuiau sa plece, el ascunsese cheile casei si-i inchise pe toti in bucatarie. Dupa patru ore insa, foamea il rapuse si-i implora sa-i dea ceva dulce. Inainte sa plece, ii dadura un cos plin cu mancare. L-au vazut ultima oara in viata pe hobgoblin in usa casei, plangand si rontaind un mar.
Hobgoblinii par oameni in miniatura; sunt mici si au pielea inchisa la culoare. sprancenele mari, o mustata lata si poarta intotdeauna parul zburlit. Le place sa se aseze in preajma focului si sunt mereu binevoitori, chiar daca, atunci cand se supara, isi dau arama pe fata, aratandu-si rautatea cu care sunt inzestrati.
Dupa cum spuneam, hobgoblinul locuia de mult timp in acea casa. Ii stia pe toti membrii familiei de cand s-au nascut, chiar si pe bunic, si spunea ca traia acolo de cand se intemeiase satul. Toti cei din casa tineau foarte mult la el si-i dadeau mancare gustoasa, pe placul lui.
Intr-o noapte, parintii discutara indelung despre educatia copiilor lor. Le placea viata pe care o dusesera pana atunci, insa stiau ca nu era cea mai potrivita pentru copii. Asa ca se hotarara sa plece la oras. Hobgoblinul se supara foarte tare cand afla vestea. Membrii familiei ii cerura sa vina cu ei, dar detesta orasul.
In ziua in care trebuiau sa plece, el ascunsese cheile casei si-i inchise pe toti in bucatarie. Dupa patru ore insa, foamea il rapuse si-i implora sa-i dea ceva dulce. Inainte sa plece, ii dadura un cos plin cu mancare. L-au vazut ultima oara in viata pe hobgoblin in usa casei, plangand si rontaind un mar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu formulati injurii sau cuvinte obscene! Va multumesc!